DEROGARE PENTRU POLUARE. Cum arată situaţia la staţia de epurare din Ploieşti şi în ce stadiu e proiectul pentru cea nouă

DEROGARE PENTRU POLUARE. Cum arată situaţia la staţia de epurare din Ploieşti şi în ce stadiu e proiectul pentru cea nouă
Previous Next

Pe lângă poluarea din aer, Ploieştiul poluează şi apele! În condiţiile în care lucrările pentru o nouă staţie de epurare sunt sistate de ani întregi, cu litigii civile şi plângeri la DNA, apele reziduale trec în continuare prin staţia cea veche, depăşită tehnic, iar singura veste bună, cu puţină îngăduinţă, e că măcar municipalitatea a scăpat de penalităţi pentru poluare. 

Sistate din cauza neînţelegerilor dintre constructor şi beneficiar şi a lipsei banilor, lucrările la noua staţie de epurare a apelor menajere din Ploieşti ar trebui finalizate, în teorie, până în 2023, însă lucrurile sunt atât de încâlcite, încât autorităţile şi executantul nici acum nu se înţeleg la bani, numai diferenţa fiind de vreo 6 milioane de euro, pe această temă au existat mai multe litigii, se vorbeşte şi despre existenţa a cel puţin două sesizări la DNA, iar nicio firmă nu vrea să se bage pentru realizarea unei expertize tehnice aici, deşi suma alocată de municipalitate a crescut cu peste 1.000%. În tot acest timp, municipiul foloseşte staţia cea veche, una dată în folosinţă în 1965 şi care e capabilă doar de o epurare mecanică. Cu alte cuvinte, apa trece prin mai multe site, care filtrează plasticul sau resturile vegetale, iar apoi ajunge în nişte bazine mari, la decantare, de unde se revarsă apoi în râu. Aşa-zisul „refuz de ciur” rezultat după prima procedură e lăsat la deshidratat şi apoi dus la rampă.

Acum câteva săptămâni, într-un episod dedicat poluării din Prahova, jurnaliştii emisiunii „România, te iubesc!” de la Pro TV au abordat şi problema apelor reziduale din Ploieşti, prezentând o declaraţie dată de maistrul care se ocupă de staţia de epurare, care a spus că, potrivit standardelor, o staţie de acest gen are un grad de epurare de 18%. După difuzarea emisiunii, reprezentanţii Regiei Autonome de Servicii Publice Ploieşti au reacţionat, explicând că declaraţia colegului lor a fost greşit înţeleasă şi că, în realitate, gradul de epurare este mult mai mare. Bine, să nu vă creaţi speranţe prea mari! Potrivit acestora, buletinele de analiză arată o epurare de circa 45%.

„Acel procent vehiculat, de 18%, nu este deloc precis. Procentul real este de 40-45%, se poate verifica acest lucru cu documente. Avem buletine de analize făcute de cătra Apa Nova şi Apele Române la intrarea în staţie şi la ieşire. Este o staţie mecanică, veche, care nu se compară cu ce va fi”, ne-a declarat şeful Biroului Implementare Proiect Staţie Epurare din cadrul Regiei Autonome de Servicii Publice Ploieşti, Mario Leonte. 

Standarde mai permisive 

Vă spuneam mai devreme că Ploieştiul poluează legal. Şi vă explicăm imediat de ce am ales această expresie, fie ea puţin forţată. Municipalitatea a avut, iniţial, termen până în 2016 să finalizeze noua staţie. La momentul respectiv, autorităţile vorbeau despre o „derogare” de la Guvern, explicând că au primit permisiunea să utilizeze vechea staţie, până la finalizarea celei noi, deşi se ştia că ea nu mai face faţă. Oficial, conform specialiştilor, totul se rezumă la standardele de mediu. Explicat pe scurt, fără să intrăm în detalii foarte tehnice, există un standard numit NTPA001 şi unul numit NTPA002. Din momentul 2016, pentru că n-a respectat termenul de finalizare, municipalitatea a intrat pe standardul mai drastic, iar sancţiunile de la Apele Române au început să curgă, inevitabil, în contextul în care lucrările la noua staţie erau sistate din 2013.

Pentru cei din domeniu, aceste penalităţi înseamnă că pe alocuri a fost depăşit normativul, existând specialişti care reclamă că standardul cu 001 conţine câţiva indicatori care sunt mai aproape de apa plată mai degrabă decât de apa menajeră trecută printr-un proces de epurare. Pentru nespecialişti, asta se traduce, mai simplu, drept „Ploieştiul a poluat apele”. Recent, după penalităţi de sute de mii de euro încasate, autorităţile ploieştene au reuşit să intre pe standardul cu 002 în coadă, mult mai permisiv. Asta nu înseamnă că nu mai poluează. Înseamnă doar că se aplică o unitate de măsură mai permisivă, în care se încadrează şi municipiul. Practic, poluăm la fel de mult sau de puţin ca înainte, doar că scăpăm de amenzi. 

Succes pentru RASP 

La prezentarea raportului de activitate pe 2019 - obicei care, apropo, ar putea fi preluat şi prin alte părţi - directorul Regiei Autonome de Servicii Publice din subordinea administraţiei ploieştene, Raul Petrescu, a declarat că eliminarea acestor penalităţi aplicate de Apele Române a reprezentat cea mai mare realizare a Regiei de anul trecut, scutind bugetul local de plata unor sume colosale. În argumentarea lor, reprezentanţii RASP au susţinut că standardul mai permisiv, cel cu 002 în coadă, ar trebui aplicat pentru vechea staţie de epurare, argumentând că acesta se aplică şi pentru activitatea de canalizare derulată de Apa Nova.

Cu un an înainte, în 2018, RASP-ul înregistra un alt succes. Iar cu ocazia asta mutăm discuţia de la vechea staţie la cea nouă. Lucrările la aceasta au început în administraţia Calotă, în cadrul unui program mai amplu, cu finanţare de la Banca Mondială, program care a inclus şi canalizarea unui număr foarte mare de străzi. Pentru că lucrările la staţie au întâmpinat obstacole, nu s-a putut face recepţia finală nici la canalizări, deşi acestea erau finalizate de ani întregi şi date în operarea Apa Nova. Asta a înseamnat, potrivit conducerii RASP, că până în 2018, când cele două obiective au fost în final separate şi situaţia reţelelor subterane a fost rezolvată, municipalitatea trebuia să plătească pentru toate intervenţiile sau problemele care apăreau pe aceste tronsoane.

Revenind la staţia ce nouă, lucrările au început să tărăgăneze din cauza neînţelegerilor financiare dintre executant şi municipalitate şi a faptului că proiectul, cofinanţat iniţial de Ministerul Mediului, a fost preluat la un moment dat de Ministerul Dezvoltării, care, însă, nu a mai alocat şi finanţarea aferentă. După ani şi ani, abia în acest mandat, Primăria Ploieşti a câştigat litigiul cu Ministerul Dezvoltării, primind, în urma sentinţei, vreo 18 milioane de lei. Problema e că, din 2013, din momentul sistării, şi până în prezent, costurile au crescut substaţial, iar cele 18 milioane, oricum demult cheltuite de municipalitate pe alte obiective, nu mai sunt nici pe departe suficiente. De fapt, asta este marea problemă în acest moment, faptul că nimeni nu ştie cu precizie cât din lucrările făcute anterior sistări s-a conservat, ce ar trebui înlocuit, dacă e cazul, ce mai trebuie făcut şi, evident, cât costă.

„Am creat o comisie de inventariere, încercând să cădem de acord cu privire la lucrările rămase de efectuat, însă este o diferenţă mare între costul estimat de administraţia locală şi cel estimat de executant. Primăria ia în calcul să introducă o acţiune în instanţă, pentru a constrânge constructorul să finalizeze lucrarea. S-au alocat fonduri”, a declarat Raul Petrescu, directorul RASP Ploieşti, pentru „Telegrama”. 

Sumă crescută cu peste 1.000% la expertiză

Primăria Ploieşti anunţă lansarea unei noi proceduri de selecţie pentru găsirea unei firme care să realizeze o expertiză tehnică la noua staţie de epurare a oraşului, necesară pentru reluarea lucrărilor, după ani întregi de blocaje. Suma alocată, după mai multe selecţii încheiate fără succes, a urcat de la 80.000 la un milion de lei.

Primele discuţii despre necesitatea unei expertize tehnice la noua staţie de epurare a Ploieştiului, încă aflată în construcţie, au apărut în mandatul trecut, când conducerea de la acel moment a Regiei Autonome de Servicii Publice îşi exprimase temerile că unele instalaţii montate aici s-ar fi putut degrada de-a lungul anilor, în perioada în care lucrările au fost sistate din lipsă de fonduri. În prima parte a mandatului actual, municipalitatea a comandat o expertiză, care avea tocmai rolul de a releva ce s-a făcut până în momentul sistării lucrărilor, ce s-a conservat, ce mai trebuie executat şi, în scenariul pesimist, ce lucrări ar trebui refăcute sau ce instalaţii înlocuite. La momentul respectiv, suma pusă la bătaie de Primăria Ploieşti pentru această procedură a fost de aproximativ 80.000 de lei, puţin peste media alocată în alte cazuri de municipalitate pentru servicii de expertizare. Chiar şi aşa, nicio firmă nu a fost interesată. Procedura de selecţie a tot fost reluată de atunci şi până în prezent, de foarte multe ori, iar preţul estimat a tot crescut, în speranţa atragerii unor firme interesate.

La ultimul anunţ publicat în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice, în decembrie, suma alocată a fost de puţin peste 924.000 de lei. Practic, este un buget de peste 11 ori şi jumătate mai mare decât cel iniţial. Altfel spus, raportată la valoarea de 80.000 alocată în prima fază, este o creştere de peste 1.000%.

Primarul Adrian Dobre a declarat acum câteva săptămâni pentru „Telegrama” că urmează să fie lansată o nouă procedură, cu o alocare financiară de aproximativ un milion de lei, în speranţa găsirii unei firme interesate de acest contract. „Trebuie să emitem autorizaţia de construire pentru restul rămas de executat. Pentru acest lucru avem nevoie de această expertiză, care să arate clar ce mai trebuie făcut, altfel lucrurile sunt relative. La nivel de construcţii, mare lucru nu mai e de făcut, în principiu mai trebuie realizat doar un bazin. Dar valoarea importantă rămasă neexecutată este la partea de instalaţii”, ne-a declarat Adrian Dobre, primarul municipiului Ploieşti. „Am solicitat de mai multe ori realizarea acestei expertize tehnice, am şi pierdut numărul licitaţiilor lansate. Pentru că nu s-a prezentat niciun ofertant, am tot crescut suma alocată”, a mai explicat primarul. 

Sesizări la DNA? 

De ce nu vine nimeni la aceste licitaţii? Unii oameni care urmăresc domeniul spun că numărul firmelor româneşti specializate în astfel de instalaţii este relativ mic. Mai departe, ei speculează că lipsa de interes pleacă de la miza foarte mare. Practic, expertul contractat de municipalitate ar trebui să spună nu numai ce s-a făcut şi ce nu la noua staţie, ci şi cine ar fi de vină pentru eventualele lucrări de refăcut, expunându-se, automat, şi unor eventuale contestaţii, în contextul în care noua staţie de epurare a Ploieştiului a generat până acum cel puţin două litigii majore, între constructor şi municipalitate, respectiv între administraţia locală şi Ministerul Dezvoltării, plus că se vorbeşte despre existenţa a cel puţin două sesizări la Direcţia Naţională Anticorupţie.

Aşteptată de câţiva ani, expertiza ar trebui să lămurească şi valoarea investiţiei necesare pentru finalizarea staţiei de epurare. Primăria şi firma executantă au încercat să facă o comisie mixtă de inventariere şi să ajungă la un numitor comun, însă nu s-au înţeles la bani. Potrivit directorului Regiei de Servicii Publice, Raul Petrescu, municipalitatea estimase că ar mai fi nevoie de circa 4,3 milioane de euro pentru a duce proiectul la capăt, iar constructorul susţinea că necesarul ar fi de peste 10 milioane de euro. Se mai pune, evident, şi problema garanţiei pentru utilajele deja instalate aici, în contextul în care acestea nu au fost folosite nici măcar o secundă şi nici conservate sau revizuite în ultimii opt ani.

Noua staţie ar trebui finalizată până în 2023, altfel Ploieştiul riscă să intre din nou în situația de a primi sancţiuni, potrivit reprezentanţilor Regiei. Doar că, după ultimele blocaje, sunt puţini cei care mai cred că acest lucru ar fi realizabil.

 

Image
Image
Image