"Într-un judeţ cu peste 800.000 de locuitori, şi numărul dispariţiilor este pe măsură. În cele mai multe cazuri dispăruţii sunt găsiţi prin alte localităţi sau judeţe. Sunt situaţiile fericite pentru că, alteori, deznodământul unui asemenea caz este dureros". Aşa începea un reportaj publicat în urmă cu nouă ani de "Telegrama" în ediţia tipărită. Iată textul complet:
Cum poate dispărea o viaţă... într-un dosar
Într-un judeţ cu peste 800.000 de locuitori, şi numărul dispariţiilor este pe măsură. În cele mai multe cazuri dispăruţii sunt găsiţi prin alte localităţi sau judeţe. Sunt situaţiile fericite pentru că, alteori, deznodământul unui asemenea caz este dureros. Atunci se închide şi dosarul de urmărire. O viaţă de om poate încăpea între coperţile unui dosar cu şină, transformându-se într-un număr banal dintr-un bilanţ sec.
460 de prahoveni au dispărut de acasă în ultimii trei ani. Numai în 2011, media a fost de aproape patru pe săptămână: o dispariţie la două zile.
Poliţiştii din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale se confruntă tot timpul cu astfel de situaţii. De cele mai multe ori reuşesc să-i găsească, chiar dacă uneori trec şi 10-15 ani de la deschiderea dosarului.
În toate cazurile, poliţiştii recunosc că persoanele dispărute au plecat voluntar de la domiciliu. Nu există niciun caz de răpire. Printre cauzele plecării de acasă se regăsesc, cel mai des, atmosfera din sânul familiilor sau afecţiunile psihice de care sufereau dispăruţii. De altfel, în cele mai multe cazuri este vorba de persoane care suferă de afecţiuni psihice (schizofrenii, tulburări schizoafective, Alzheimer etc), trecute de vârsta de 50 de ani şi care nu se află sub îngrijirea constantă a rudelor. Poliţiştii ne-au spus că de multe ori, dispariţia este sesizată organelor judiciare de rude, la multe zile după plecarea respectivei persoane de acasă. „Au fost cazuri în care rudele au sunat la Poliţie şi după o lună, motivând că bolnavul a mai fost plecat de acasă câteva săptămâni, dar s-a întors“, ne-a spus un poliţist. Unii nu suferă de afecţiuni grave, dar uită să mai dea pe acasă, ajungând să cerşească, să muncească voluntar prin diverse gospodării pentru hrană, prin alte localităţi şi chiar prin alte judeţe. Alţii nu mai sunt văzuţi niciodată.
De exemplu, un tânăr în vârstă de 30 de ani, bolnav psihic, a dispărut de la spitalul Voila unde era internat în 2006 şi nu a mai fost găsit. De altfel, foarte mulţi pacienţi ai acestei unităţi sanitare au reuşit să dispară din unitate şi, de atunci, sunt căutaţi în zadar.
Pe alte meleaguri
Alte situaţii, întânite mai ales din 2004 încoace, sunt cele ale persoanelor care pleacă la muncă, peste hotare, şi nu mai dau niciun semn de viaţă. Pe birourile poliţiştilor sunt mai multe sesizări ale unor prahoveni care au pierdut contactul cu soţiile angajate ca menajere sau babysittere prin Europa. Multe au fost căutate chiar prin Interpol pentru ca, după luni de zile, dispăruţii să fie găsiţi şi să recunoască, atunci, că nici nu mai vor să audă de cei de acasă, din motive personale.
Un exemplu este un bărbat de 44 de ani, din Slănic, care a plecat din ţară în 1998 şi nu a mai dat niciun semn de viaţă familiei. În atâţia ani, a sunat acasă o singură dată, pentru a-şi anunţa rudele că se află în Germania. De atunci, nimic. Omul figurează, în România, ca persoană dispărută.
„Dispariţiile“ la munte şi la mare
Al treilea gen de situaţii este cel al celor care bat la pas Munţii Bucegi. Salvamontiştii recunosc că au mult de furcă cu turiştii rătăciţi pe munte, dintre care unii nu au mai fost găsiţi. Cel mai recent caz este al tânărului din Bucureşti, pe care salvamontiştii din Sinaia îl caută de o săptămână, după ce în urma acestuia a fost găsit un bilet de adio ciudat, în care sugera că vrea să se sinucidă pentru că este posedat de draci. Deşi căutările se întrerup în mod normal după trei zile, oamenii muntelui nu s-au lăsat păgubaşi. Asta deşi, cu alte ocazii, s-a dovedit că şi-au pierdut vremea degeaba, străbătând masivul în lung şi-n lat. „Ne-am mai confruntat cu astfel de situaţii. Am căutat persoane, de obicei tineri, date dispărute de părinţi, că ar fi plecat pe munte şi nu s-au mai întors. În realitate, un băiat a fost găsit tocmai în Germania, în vacanţă, restul pe la Costineşti, la mare. Au plecat le munte şi de acolo la mare, fără să le mai spună părinţilor“, ne-a spus Nicolae Cojanu, şef Serviciu Salvamont Sinaia.
Dispariţia pe motive de cercetare penală
Un alt exemplu a fost dispariţia unui contabil al Primăriei Lipăneşti. Acesta a fost prins cu neregului pe statele de plată de către inspectorii Curţii de Conturi, care au constatat că omul ar fi încasat mai mulţi bani decât era stabilit în contractul de muncă. Diferenţele în favoarea sa se ridicau la sume cuprinse între 50 şi 100 de milioane de lei vechi. Ciprian Dinu, angajatul vizat, a plecat de acasă pe data de 16 mai anul curent, a venit în Ploieşti , la ora 8.00 şi-ar fi sunat soţia şi i-ar fi spus, fără alte explicaţii, să vină să ia maşina din faţa Spitalului Judeţean din Ploieşti, după care şi-a închis telefonul. Maşina a fost găsită de familie abandonată în locul respectiv. De atunci, nimeni nu mai ştie nimic despre soarta contabilului.
Minorii
În cazul minorilor dispăruţi, la nivelul Poliţiei Prahova sunt înregistrate doar cinci cazuri, toţi băieţi.
Cel mai vechi dosar datează din 1992. Au trecut 20 de ani de atunci, iar tânărul, acum probabil în vârstă de peste 30 de ani, dacă mai este în viaţă, nu a mai fost găsit. Ofiţerii de la SIC admint că în general copiii dispăruţi au plecat de acasă în mod voluntar, deoarece nu mai suportau situaţiile tensionate din sânul familiei, situaţii generate de consumul de alcool care ducea la scandaluri şi chiar corecţii fizice aplicate copiilor. În multe din aceste cazuri, implicarea comunităţii sau a inspectorilor din cadrul Direcţiei de Protecţie a Copilului este tardivă sau lipseşte.
Un alt exemplu este al unui copil de trei ani care a fost luat de unchiul său în 1999, pentru a aduna fier vechi pe marginea pârâului Dâmbu, în apropierea localităţii Berceni. Acesta l-a lăsat dormind pe marginea râului şi nu l-a mai găsit când s-a întors. O martoră a spus că parcă a văzut corpul unui copil în apă, dar în urma căutărilor demarate nu au găsit niciun cadavru. În această situaţie, persoana figurează şi acum ca fiind dispărută.
Poliţiştii au reuşit să găsească, într-o formă sau alta, 525 de persoane, unele care făceau subiectul unor dosare mai vechi de cinci ani. Numai anul acesta poliţiştii au găsit 86 de persoane. În acleaşi timp, alte 79 au fost date dispărute.
(Articol semnat de Alex Policală şi publicat în ediţia tipărită "Telegrama" din 22 iunie 2012)
