Un eveniment de excepţie a avut loc miercuri, în sala de lectură a Bibliotecii Judeţene „Nicolae Iorga” Ploieşti, unde au fost prezenţi urmaşii ai două mari personalităţi din elita românească, cei care au fost şi rămân embleme de real patriotism şi modele de viaţă, Mircea Vulcănescu şi Petre Ţuţea.
La eveniment au participat Măriuca Vulcănescu, fata lui Mircea Vulcănescu, Viorel Ţuţea, nepot al lui Petre Ţuţea, preotul Bogdan-Costin Georgescu, scriitorul Christian Crăciun şi directorul editurii „Eikon”, Valentin Ajder. Conferinţa a fost organizată de Liga Tinerilor Creştini Ortodocşi Români şi Editura Eikon, fiind totodată prilej de prezentare a cărţilor „Nae Ionescu şi discipolii săi în arhiva Securităţii” - volumul V dedicat lui Mircea Vulcănescu şi îngrijit de Dora Mezdrea, „Nae Ionescu aşa cum l-am cunoscut şi Dimensiunea românească a existenţei” de Mircea Vulcănescu, „Reflecţii religioase asupra cunoaşterii” şi „Mircea Eliade”, de Petre Ţuţea.
De o modestie rară şi colpeşită de emoţie, Măriuca Vulcănescu nu a putut vorbi şi a ascultat cu luare aminte cuvintele preotului Bogdan-Costin Georgescu despre opera tatălui său. Mircea Vulcănescu, economist, filolog, filosof, publicist, sociolog, teolog şi profesor de etică, a fost victimă a represiunii comuniste din România. A deţinut funcţia de Subsecretar de Stat la Ministerul de Finanţe în guvernul Ion Antonescu şi a fost arestat împreună cu alţi membri ai Guvernului, acuzaţi de crime de război. A murit în închisoare la Aiud, la 48 de ani şi nu se ştie unde se află trupul său.
Viorel Ţuţea, nevoit să părăsească ţara şi să se stabilească în Germania, a fost impresionat de această întâlnire cu publicul aflat în căutarea adevărului istoriei. „Sunt bucuros să văd că existaţi, de multe ori am disperat, de aceea am şi plecat din ţară, dar prezenţa dumneavoastră mă revigorează. Dupa '65 am avut privilegiul să mă aflu foarte aproape de unchiul meu, fratele lui tata. Anii au trecut greu şi în aceşti aproape 30 de ani am conversat cu unchiul - erau şi alţii pe undele sonore, interesaţi să le înregistreze - aşa, cam vreo 40.000 de ore, care n-au fost suficiente să aflu destule lucruri. Ca şi domnul Vulcănescu, unchiul meu a fost un monument enciclopedic, eseist, filosof, economist, s-a întors din temniţă ghidat de Dumnezeu, să aflăm şi noi câte ceva. Despre aceşti oameni care şi-au iubit ţara, acceptând să se jertfească, cum poţi să spui că au fost criminali de război, duşmani ai neamului, vinovaţi de dezastrul naţional? Unchiul n-a avut niciodată o avere personală, a trăit cu chirie, cu toate că era demnitar de stat. A fost condamnat la 8, apoi la 18 ani de muncă silnică. Apoi a fost în libertate, dar în închisoarea de afară. A scris în nişte condiţii foarte grele, periodic erau luate cu japca rafturi întregi de manuscrie şi îi mai dădeau şi câte o bătaie. Gândiţi-vă cât ar fi putut să creeze aceşti oameni şi să ne lase, opere complete, dar ceea avem de la ei cred va că rămâne şi va dăinui în viitor, am credinţa că adevărul şi dreptatea nu pot fi obturate la infinit, prin niciun mijloc”, mărturiseşte nepotul lui Petre Ţuţea.
Dincolo de o evocare a elitei româneşti, ale căror lecturi nu ar trebui să lipsească din manualele şcolare, această conferinţă a fost o lecţie de adevăr istoric, un moment de redeşteptare a spiritului neamului românesc.
