Cum e să fii vecin cu incineratorul de deşeuri: „Un miros de putrefacţie şi o funingine care ne omoară toate plantele” #ecoburn

Cum e să fii vecin cu incineratorul de deşeuri: „Un miros de putrefacţie şi o funingine care ne omoară toate plantele” #ecoburn

"Telegrama" a finalizat o anchetă jurnalistică, începută la finalul anului trecut, despre incineratorul de deşeuri periculoase deţinut în Parcul Industrial Brazi de firma Eco Burn, o întreagă poveste care miroase urât şi nu numai de la deşeuri, poveste despre bani, tupeu, încrengături politice, dar şi despre oameni care se zbat, adesea fără succes, pentru un mediu curat şi o viaţă normală. O să vorbim, pe parcursul mai multor episoade, despre neregulile găsite aici, despre măsurile dispuse de autorităţile de mediu, despre faptul că firma a fost obligată de cel puţin două ori să vină la revizuirea autorizaţiei de mediu, despre controlul făcut recent de ministru şi mutarea deşeurilor, despre celebrul incendiu din Mimiu şi despre incapacitatea autorităţilor locale. Dar, pentru astăzi, vă vorbim despre oamenii care sunt vecini cu incineratorul şi vieţile lor.

Născuţi şi crescuţi lângă combinat, oamenii nu concep să plece de aici. Au trăit ani de zile aici şi au dus o viaţă absolut normală, însă ultimii ani au adus o modificare. O arată şi statisticile oficiale. În ultimii câţiva ani, incidenţa cazurilor de cancer şi a unor tipuri de leucemii, boli puse pe seama poluării aerului, a crescut alarmant. Evident, nimeni nu poate spune că exactitate dacă e de la Petrobrazi, de la Eco Burn sau de la alţi agenţi economici, iar aici e în mare măsură vina autorităţilor de mediu, care în cazurile destul de rare când constată depăşiri ale normelor privind emisiile nu prea reuşesc să depisteze şi poluatorii. Cum ar veni, hoţul neprins e negustor cinstit. Este, desigur, şi vina legislaţiei, care se raportează la valoarea anuală a emisiilor, ceea ce înseamnă, în principiu, că un agent economic ar putea să polueze "legal", o parte din an, dacă în restul timpului îşi ţine media sub control.

Vă spuneam că lucrurile s-au schimbat în ultima vreme. Văzând tot mai multe îmbolnăviri în jurul lor, oamenii din comună au început să fie din ce în ce mai atenţi la mediu şi să îşi pună tot mai multe întrebări, ajungând până la organizarea unor mitinguri şi anunţarea intenţiei de a pune bazele unei asociaţii care să le apere interesele. Şi aşa, tot privind în jur, au dat cu ochii de fumul negru de la Eco Burn. Evident, în contextul în care nici măcar autorităţile de mediu nu identifică sursa poluării sau cel puţin nu o anunţă oficial, nici oamenii de rând nu pot să ştie cu siguranţă cine şi cât poluează şi cum le afectează asta sănătatea. Dar sunt lucruri pe care le poate observa orice om, fără să aibă nevoie de măsurători. Am stat de vorbă cu mai mulţi localnici, întrebându-i cum este să fii vecin cu un incinerator de deşeuri periculoase. Oamenii povestesc că din zona incineratorului vin mirosuri înţepătoare, "de hoit", şi că, pentru lungi perioade din an, acestea s-au resimţit mai puternic pe timp de noapte. Iată câteva mărturisiri:

„E un miros foarte urât, înţepător, se simte foarte puternic, mai ales noaptea, spre dimineaţă, dar uneori şi ziua. Ştim noi ce ard ei acolo? De toate”

Viorica Brebenel, localnică

  

„În Negoieşti, mai ales în imediata vecinătate a incineratorului, mirosul urât se simte foarte tare. Am o prietenă care are copii mici şi ştiu că tot depune sesizări. Eu stau ceva mai spre ieşire, nu ajunge mirosul la fel de intens şi la mine, dar în grădină nimic nu se face! Şi pe plante se aşează toată funinginea şi pe rufe. Prima dată când am văzut am crezut că ar putea fi de la aragazul meu, dar apoi am văzut că s-a tot repetat, destul de des”

Georgeta Nica, localnică

"În Negoieşti sunt case una lângă alta cu minim un bolnav de cancer"

O legendă locală e că în satul Negoieşti zone în care găsim bolnavi de cancer în fiecare casă, cel puţin câte unul în fiecare gospodărie. Povestea ne-a fost spusă de o femeie care a participat, anul trecut, la un miting împotriva poluării din comună şi, poate un pic exagerată, ea are totuşi un sâmbure de adevăr. Şi nu ne referim doar la statistici. În discuţie intră o altă femeie, ca să confirme spusele vecinei sale: „Părinţii mei au murit de cancer amândoi! Situaţia este foarte gravă, nu putem rămâne nepăsăstori!”. Şi, mai departe, coincidenţă sau nu, statistică sau nu, am găsit, în discuţiile cu oamenii pe care i-am abordat în centrul satului Negoieşti, şi o femeie care simte pe propria piele cum se aplică "legenda".

„Eu fac citostatice, sunt bolnavă de cancer. Să ştiţi că se resimt mirosuri, mai ales noaptea. E un miros foarte puternic, nu ştiu dacă e de la incinerator sau de la combinat”

Niculina Dincă, localnică

Protest al localnicilor

Oamenii au organizat, pe 8 decembrie 2019, un protest paşnic împotriva poluării. Lângă parcul din Negoieşti s-au strâns aproape 100 de persoane, interesate să discute şi cu autorităţile locale despre problema generală a comunei. Deşi nemulţumirea are un caracter general, multe dintre reclamaţiile oamenilor au ajuns tot la incineratorul de deşeuri al Eco Burn. „Nu mai putem să plantăm nimic în grădină, toate plantele se ofilesc, la găsim dimineaţa pline de funingine. Eu mi-am amenajat un solar, ca să pot să am câteva legume în grădină. La anumite ore, aerul este irespirabil”, mărturisea un localnic.

Cum din partea administraţiei locale, cu excepţia câtorva consilieri implicaţi, nu a venit nimeni la mitingul din decembrie, participanţilor nu le-a rămas decât să discute între ei despre posibile soluţii, despre posibilitatea unui viitor marş de protest şi despre varianta înfiinţării unei asociaţii, care să le ofere mai multe pârghii de a lupta contra poluării aerului, eventual chiar în instanţă. Citiţi mai multe despre protest aici:

Cineva care nu a vrut să-şi dezvăluie identitatea a creat o pagină de Facebook numită "Popeşti Brazi", pe care a publicat în ultima vreme mai multe înregistrări video, cu deşeuri depozitate haotic, în cantităţi uriaşe, şi cu un fum negru şi gros degajat în atmosferă. Pentru o maximă obiectivitate, când vă uitaţi la imagini, suntem nevoiţi să vă mai spunem că Eco Burn contestă veridicitatea sau actualitatea imaginilor, anunţând chiar că a depus o plângere împotriva unui consilier local, pe care, din câte înţelegem, l-ar bănui că ar fi distribuit filmările.

Şi lucrătorii din Parcul Industrial Brazi s-au săturat

Eco Burn a fost ţinta mai multor atacuri în ultimele luni, iar de fiecare dată conducerea societăţii le-a respins tranşant, declarând că lucrează legal şi cu mare atenţie la mediu şi că face investiţii în aparatură modernă. Vom prezenta pe larg şi punctul de vedere al celor de aici, în următoarele episoade ale acestei investigaţii jurnalistice. Pentru moment, ne rezumăm la una dintre afirmaţiile făcute, aceea că incineratorul e plasat la marginea localităţii, foarte aproape de DN 1, într-o zonă industrială. Practic, prin această afirmaţie, conducerea Eco Burn încerca să argumenteze că nu e responsabilă pentru problemele reclamate de populaţie. Un singur lucru par să fi omis. În Parcul Industrial Brazi, acolo unde funcţionează incineratorul lor, mai sunt şi alte firme. Iar la aceste firme lucrează nişte oameni, destul de mulţi chiar. Iar aceşti oameni spun şi ei că s-au săturat.

„Nu se mai simte atât de tare de când s-a lăsat frigul. Dar astă-vară se simţea foarte puternic. Când ard, iese un fum negru, puternic, cu un miros insuportabil. Am observat că pornesc mai des instalaţia când e ceaţă sau întuneric, nu ştiu dacă e intenţionat sau nu”

Mihai, angajat în parcul industrial

Reprezentanta unei societăţi comerciale care activează în Parcul Industrial Brazi ne-a detaliat, în luna noiembrie a lui 2019, cum e să fii vecin cu incineratorul. Ea confirmă spusele locuitorilor din comună şi ale altor lucrători din zonă, privind programul de funcţionare, afirmând că, în sezonul cald cel puţin, arderile începeau mai intens undeva pe la ora 15.00 şi continuau până în noapte: "Ce simţim foarte puternic începe undeva pe la ora 15.00. În weekend se simţeau mirosurile mult mai puternic. Nu ştiu dacă asta se întâmplă pentru că rafinăria Petrobrazi ar funcţiona mai puţin sau pentru că cei de la Eco Burn cresc ritmul, gândindu-se poate că nu e altcineva la firmele vecine".

(Reprezentanţii Eco Burn spun că sunt mai aproape de Centura Ploieştiului decât de zona locuită din Negoieşti. Ceea ce, dacă privim harta, e adevărat. Ei mai spun şi că rafinăria e mai aproape de case decât incineratorul lor. Din nou, adevărat. Ei mai spun şi că fumul negru, care apare în unele filmări, nu-i de la ei, sau că filmările fie sunt vechi, fie sunt din alte părţi)

Reprezentanţii mai multor firme cu sedii sau puncte de lucru în zonă au început să discute despre acţionarea în instanţă a firmei Eco Burn. În discuţii, din câte înţelegem, sunt cel puţin două nume grele. Inspiraţi de un alt litigiu pe probleme de mediu, poluare şi mirosuri, de la Băicoi, ei au contactat un avocat care are experienţă în acest domeniu. Cel mai probabil, aşteaptă mijlocul acestei luni, când Garda de Mediu i-a impus firmei Eco Burn termen pentru luarea unor măsuri. Dacă nu se conformează, incineratorul riscă închiderea. Dar despre controalele făcute şi problemele descoperite, precum şi despre poziţia exprimată de Eco Burn şi cea a autorităţilor locale vom vorbi pe larg în următoarele episoade. Rămâneţi sănătoşi!

Image
Image
Image