România lucrului bine făcut! Un prahovean trece periodic prin proceduri de executare silită, de zece ani încoace, pentru o datorie plătită în 2012 şi, mai nou, pentru penalităţi de întârziere aferente aceleiaşi plăţi. Totul pleacă de la o bâlbâială între două instituţii ale statului.
Un agricultor din Băicoi trece, de zece ani, printr-o situaţie absurdă. Bărbatul a primit o subvenţie la hectar de la APIA, a fost nevoit s-o returneze şi a fost executat silit în 2012. Pentru că, în mod bizar, banii luaţi atunci de ANAF n-au ajuns la APIA decât cinci ani mai târziu, bărbatul a mai trecut prin câteva proceduri de executare, mai întâi pentru suma de bază, apoi pentru penalităţi de întârziere aferente perioadei 2012-2017, care au ajuns să fie mai mari decât datoria iniţială. La zece ani de când a fost executat silit prima dată, prahoveanul încă mai primeşte somaţii de plată.
Gheorghe Rădulescu, pensionar din Băicoi, ne-a relatat un caz care pare de domeniul teatrului absurdului. Bărbatul susţine că, în urma unui control efectuat în 2010, a fost silit să returneze către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură o subvenţie primită anterior, după ce s-a constatat că îi mai lipseau câţiva metri pătraţi ca să aibă un hectar cultivat. Suma nu a fost deloc una impresionantă. Vorbim despre câteva sute de lei, care au dus la peste zece ani de somaţii...
„Totul a pornit de la o subvenţie la hectar dată în 2008. În 2010, au măsurat cei de la Agricultură şi le-a ieşit că am cultivat efectiv pe 9.998 de metri pătraţi. La cum era forma terenului, au considerat că am lăsat colţurile necultivate, deci pentru doi metri pătraţi am fost nevoit să returnez toţi banii, cu toate că eu sunt sigur că avem fără probleme mai mult de un hectar cultivat. Mi s-a calculat că am de returnat 401,32 lei. Pe 8 august 2012, m-am trezit că sunt executat silit de ANAF Băicoi, pentru suma de 406,51 lei. Am întrebat la ei de ce sunt executat şi mi s-a răspuns că este vorba despre returnarea subvenţiei de la APIA, aşa cum rezultă din procesul-verbal din 2010”, începe povestea Gheorghe Rădulescu.
Bărbatul spune că nu a contestat executarea silită din 2012. Deşi banii i-au fost luaţi atunci, ANAF-ul a continuat, cam din doi în doi ani, să-i trimită somaţii de plată, la solicitarea APIA.
„În 2014 am înregistrat o adresă la APIA, în care le-am explicat că am fost deja executat şi le-am ataşat extrasul de cont, solicitând să nu mă mai execute. În 2016, mă execută iar prin ANAF, cu o somaţie de plată pentru suma de 679 de lei, însemnând acea datorie de bază de 401,32, plus majorări de întârziere şi dobânzi. Am mers la ANAF Băicoi, le-am demonstrat că este vorba despre acelaşi proces-verbal din 2010 pentru care fusesem deja executat şi până la urmă mi-au dat banii înapoi. Nu toţi, doar 558 de lei. Am bănuit că diferenţa a fost vreo cheltuială de impunere sau poate vreo penalizare pentru perioada 2010 - 2012. Cine ştie, probabil că aşa e când lucrezi cu ANAF-ul, mai pică şi la ei câte ceva. Dar, pentru mine, faptul că am reuşit să întorc o executare silită şi să mi se returneze banii a fost dovada că am dreptate”, mai povesteşte pensionarul.
Abia peste alţi câţiva ani avea să înţeleagă de ce tot primea somaţii. APIA, aşa cum a recunoscut şi într-un răspuns adresat redacţiei, a primit banii respectivi abia în 2017. De aici se schimbă miza. Instituţia continuă să-l someze pe om, însă nu pentru suma de bază, ci pentru penalităţi de întârziere.
„Ce treabă mai aveţi cu mine?”
„În 2019, mă trezesc din nou cu somaţie, că mă execută ANAF-ul, de data asta pentru 437 de lei. Astea sunt penalităţi de întârziere, din 2012 până în 2017. A trebuit din nou să mă duc la ei şi să le arăt extrasul de cont, să vadă că am plătit încă din 2012. Anul ăsta, a venit o nouă somaţie!”, mai povesteşte Gheorghe Rădulescu.
„Din discuţiile pe care le-am tot avut în aceşti ani cu cei de la ANAF Băicoi, mi s-a explicat că banii mi-au fost luaţi în 2012 şi viraţi la bugetul statului. Eu ce vină mai am? APIA nu tot de la bugetul statului este finanţată? Dacă mai există o problemă, aceasta este între ANAF şi APIA. Dacă aţi recunoscut că v-au intrat banii, ce treabă mai aveţi cu mine? Lăsaţi-mă în pace, eu am plătit în 2012! Nu e un abuz în serviciu... de peste zece ani să tot chinui un om?”, se întreabă, cu amărăciune, pensionarul.
Judecă-te cu ANAF-ul ca să scapi de datorie! Simplu, nu?
„Am vorbit la APIA, mi s-a explicat că ei n-au ce să-mi facă, pentru că figurez în sistem cu un debit, «Trebuie să ne înţelegeţi». Dar pe mine cine mă înţelege? Mi s-a sugerat, dacă am vreo nemulţumire, să mă îndrept în instanţă împotriva ANAF-ului”, mai spune bărbatul, care ne-a pus la dispoziţie o sumedenie de acte adunate în această perioadă şi corespondenţa purtată cu instituţiile publice.
„Telegrama” a solicitat un punct de vedere şi din partea APIA, care confirmă povestea, inclusiv că a primit banii în 2017, dar are o altă viziune privind rezolvarea problemei, insistând că agricultorul în cauză figurează în evidenţele instituţiei cu majorări de întârziere, dobânzi și penalități.
„Conform Protocolului de colaborare privind schimbul de informaţii referitor la stadiul recuperării creanţelor transmise de către Agenţia de Plaţi si Intervenţie pentru Agricultura spre recuperare prin executare silită, organelor fiscale ale Agenției Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi schimbul de informaţii necesar părţilor în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce le revin, dosarul a fost trimis spre executare silită în anul 2011. Debitul a fost stins în anul 2017 la momentul alimentării conturilor APIA de către Administrația Finanțelor Publice Băicoi. Deși Administrația Finanțelor Publice Băicoi a recuperat creanța datorată încă din anul 2012, conturile APIA au fost alimentate în anul 2017”, se arată în răspunsul APIA.
„Față de această situație au continuat să curgă majorări și penalități de întârziere de la momentul plății prin executare silită (anul 2012) şi momentul viramentului în conturile APIA (anul 2017). La data prezentei, domnul Rădulescu Gheorghe figurează în evidențele Centrului Județean APIA Prahova cu majorări de întârziere, dobânzi și penalități”, mai susţine instituţia.
APIA mai menţionează în răspunsul transmis către „Telegrama” cu privire la acest caz că, potrivit art. 41, alin (3) din OUG 66/2011, dispoziție legală în vigoare la data executării creanței de către ANAF Băicoi, „recuperarea creanţelor bugetare rezultate din nereguli prin executare silită, inclusiv prin compensare cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat, se efectuează în lei, în conturile indicate de organele fiscale competente, urmând ca sumele rezultate din aceste recuperări să se vireze de îndată de către organele fiscale în conturile indicate în titlul de creanţă sau comunicate de autorităţile prevăzute la art. 20”. Cu alte cuvinte, n-ar fi vina APIA, ci a Fiscului.
Povestea, cel puţin la momentul ăsta, nu are un final. Indiferent cine e de vină, e clar cine are de suferit. Incapabil să-şi scoată capul din propria birocraţie, statul român se răzbună pe cetăţean. Instituţiile se acoperă de hârţoage şi texte de lege pentru a-şi masca bâlbâielile, iar omul de rând plăteşte... şi plăteşte... şi plăteşte. Statul nu mai e în slujba cetăţeanului. Cetăţeanul e subordonat statului. Că aşa figurează în sistem...
Urmăreşte pagina de Facebook „Telegrama” pentru ştiri şi analize de ultimă oră!
