Aproape pustiu ziua, frecventat în bună măsură doar de ploieştenii care vin să se plimbe cu bicicletele sau să facă mişcare la terenurile de sport, Parcul Municipal Vest prinde cu adevărat viaţă după lăsarea întunericului, când sute sau, în unele nopţi, fără exagerare, mii de tineri împătimiţi de motoare, unii dintre ei veniţi din alte localităţi, se strâng aici.
Iubitorii de motociclete rapide sau maşini îmbunătăţite vin în parcarea principlă a parcului amenajat la periferia Ploieştiului, pentru a admira sau, după caz, a-şi etala realizările. Nu e ieşit din comun să găseşti aici ceea ce mulţi jurnalişti ar numi „bolizi de lux”, autoturisme de ultimă generaţie, care costă lejer, cumpărate de noi, cât o vilă, plus piscină, plus un deal şi ceva pădure pe lângă. La fel de uşor cum poţi să vezi şi „cazane” pe roţi, nişte vechituri de prin anii ’80 sau ’90 care lasă senzaţia, la prima vedere, că întreaga maşină e mai ieftină decât sistemul de sonorizare, dar care s-ar putea să-i lase pe pasageri cu spatele-n scaune şi pe privitori cu gurile căscate la prima apăsare a pedalei de acceleraţie. Per total, întreaga parcare se transformă, aproape noapte de noapte, în special la final de săptămână, într-un festival al motoarelor. Un festival pe întuneric, în sunet de motoare turate şi coji de seminţe spărgându-se, improvizat, e drept, uneori haotic, dar viu, atractiv pentru cei care gustă acest tip de distracţie şi aproape de fiecare dată diferit. Vineri noapte, spre exemplu, cineva a adus un cap tractor, un gigant în raport cu restul vehiculelor aflate în acel moment în parc şi care a atras imediat toate privile. La câţiva paşi distanţă era parcat un Oltcit care părea „tunat”. Da, am zis Oltcit. Iar la încă vreo câţiva metri, mai mulţi împătimţi ai rulatului pe două roţi încercau să vadă a cărui motocicletă scoate flăcări mai mari pe ţeava de eşapament.
Adevărata atracţie şi sursă de adrenalină a acestor întruniri nocturne vine, însă, de la curse. Sub nasul paznicilor şi sub privirile a mai bine de o mie de spectatori, pe drumul principal de acces în Parcul Municipal Vest au loc „liniuţe”. Rând pe rând, câte două maşini sau două motociclete se întrec, pornind de lângă sensul giratoriu existent în mijlocul parcului şi „zburând” până aproape de ieşirea din parc. Uneori, destul de rar, mai apar şi curse dezechilibrate, între o maşină şi o motocicletă. Dar să revenim! De-a lungul drumului care străbate Parcul Municipal Vest se strâng, pâlcuri-pâlcuri, spectatorii, cei mai mulţi grupaţi în dreptul liniei imaginare de start.
Ca să se asigure că nu se produce vreo tragedie, şoferii îşi iau şi măsuri de precauţie, astfel că, înainte să se dea startul, două maşini se duc până în capătul opus, în dreptul aşa-zisei zone de finnish, şi blochează complet drumul, împiedicând ca un autoturism să vină din contrasens.
Chiar şi aşa, acest sport rămâne unul extrem de periculos, mai ales executat în condiţii improvizate. Spre comparaţie, în Occident se numeşte „drag race”, se practică în arene impunătoare, o maşină e separată de cealaltă printr-un parapet din beton, spectatorii sunt protejaţi de garduri înalte ranforsate, startul este dat cu un sistem de semaforizare, iar linia de sosire e foarte bine delimitată. La Ploieşti, în schimb, cursele au loc pe un drum îngust, fie el şi recent asfaltat şi aflat în stare bună, stâlpii de iluminat sunt pe o singură parte şi nu există niciun separator între benzile de mers, astfel că maşinile ajung să ruleze la viteze foarte mari la câţiva centimetri una de cealaltă. Mai mult, singurul lucru care desparte spectatorii de maşini este o bordură, plus o pistă de biciclete.
{gallery}liniute parcul municipal{/gallery}
