Poveștile tradiționale conțin lupte, tăieri de părți ale corpului sau diverse conflicte majore. Iar asta pare să îi sperie pe părinții de astăzi și îi face să evite aceste povești, pentru a nu-și expune copiii la scene violente. Desigur, intențiile lor sunt bune și e normal să-și dorească să le ofere copiilor cel mai bun context educațional și cultural.
Totuși, opiniile psihologilor merg într-o direcție favorabilă poveștilor tradiționale, considerând că ele nu dăunează în mod direct copiilor, ci că efectele pe care le au asupra lor depind în mare parte de vârsta și contextul socio-emoțional al fiecăruia.
Vernisaj la Muzeul „Crama 1777” Valea Călugărească. Expoziție temporară „Chipuri de basm”. Expozanți - tinerii artiști ai Colegiului de Artă „Carmen Sylva”
3 motive pentru care poveștile tradiționale merită să fie utilizate în continuare:
- Universalitatea poveștii tradiționale
Povestea tradițională este complexă și nu urmărește să prezinte rezolvarea unei probleme specifice.
De cele mai multe ori, în povestea tradițională, eroul pleacă într-o călătorie transformațională, care îl construiește și îl îl dezvoltă din punct de vedere psiho-emoțional.
Modul în care este construită aduce în prim plan idei și laitmotive care pot fi discutate ulterior atât cu adulții, cât și cu copiii: moartea și viața, iubirea, sacrificiul, sensul vieții.
Concret, o poveste tradițională aduce în prim-plan gânduri, dorințe, frici, blocaje și dorințe pe care un om le are. Iar fiecare poate să-și ia de acolo exact ceea ce are nevoie.
- Procesarea emoțiilor și fricilor
În cele mai multe scene dintr-o poveste tradițională personajele experimentează emoții puternice, precum:
- Frica: Hansel și Gretel, Scufița Roșie
- Curajul: Harap-Alb, Prâslea cel Voinic
- Bucuria: finalurile în care binele învinge răul
- Tristețea: Cenușăreasa, fata moșneagului
- Speranța: piticii din Albă-ca-Zăpada care speră că ea va reveni la viață
În timpul poveștilor, copiii se pot identifica într-o anumită măsură cu personajele, reușind astfel să își recunoască emoțiile și să găsească metodele potrivite pentru a le gestiona eficient. Desigur, acest lucru devine posibil prin discuțiile ulterioare dintre profesor/părinte și copil.
- Dezvoltarea rezilienței
Datorită faptului că în poveștile tradiționale binele învinge întotdeauna răul, copiii înțeleg că obstacolele pot fi depășite. Eroii depășesc o parte din obstacole singuri, însă în multe situații au nevoie de ajutorul celor de lângă ei pentru a le face față.
Iată ce lecție frumoasă despre empatie, camaraderie, toleranță și bunătate.
O expunere controlată a copiilor la astfel de povești le poate crește încrederea în forțele proprii și îi poate face să privească viața într-o notă optimistă.
Așadar, poveștile tradiționale înseamnă mult mai mult decât ar putea părea inițial.
Totuși, pentru a ne asigura că ele nu îi afectează negativ pe copii din punct de vedere al violenței, trebuie să ținem cont de 2 aspecte majore:
- Adaptarea poveștilor la vârsta copiilor
- Inițierea unui dialog în care să răspundem la fiecare întrebare ce apare în rândul copiilor, pentru a ne asigura că nu au înțeles greșit anumite mesaje.
Ministerul Educației a publicat informații privind înscrierea la grădiniță și creșă
Sursă: https://atelierdecuvinte.ro/noutati/2025/utilizarea-povestilor-traditionale_26519.html
