DOCUMENT | Cum arată strategia actualizată privind viitorul sistemului de termoficare din Ploieşti

DOCUMENT | Cum arată strategia actualizată privind viitorul sistemului de termoficare din Ploieşti

Consiliul Judeţean Prahova a aprobat o actualizare a documentaţiei privind gestionarea pe viitor a sistemului centralizat de termoficare a municipiului Ploieşti. Strategia actualizată cuprinde patru scenarii, dintre care două sunt oricum aproape imposibil de realizat. La toate patru concluzia este că autorităţile ar trebui să se grăbească, în condiţiile în care peste un an expiră actualul contract de delegare a sistemului, prelungit deja în 2019.

Autorităţile judeţene au aprobat, într-o şedinţă organizată înainte de Paşte, actualizarea "Studiului privind stabilirea modalității optime de gestiune a serviciului public de alimentare cu energie termică produsă în mod centralizat în sistem producție-transport-distribuție la nivelul Județului Prahova pentru Municipiul Ploiești". Documentul are în jur de 50 de pagini şi pleacă de la situaţia actuală a sistemului, arătând că acesta este compus din:
» Sursa de producere a energiei electrice si termice din SACET este Centrala Electrica de Termoficare (CET) Brazi;
» Sistemul de retele termice primar pentru alimentarea cu energie termica a utilizatorilor din Municipiul Ploiesti, care se compune din magistrale si racorduri pentru punctele termice si utilizatori. Lungimea totala a traseului retelei termice primare este de 63 km traseu;
» Sistemul de distributie a energiei termice este compus din:
          - 86 puncte termice şi 36 de module termice apartinand utilizatorilor non-casnici;
          - reteaua termică secundară, de la punctele termice la utilizatori (cladiri), pentru alimentarea cu energie termica si apa calda de consum, cu o lungime totala de traseu de 92,8 km;
          - 2 centralele termice de cvartal;
          - reteaua termica aferenta CT de zona.

Conform studiului, capacităţile de producţie din CET Brazi existente sunt următoarele:
- 2 cazane de abur energetic de cate 420 t/h fiecare (C5, C6);
- 1 cazane de apa fierbinte de cate 100 Gcal/h (CAFl);
- 2 turbogeneratoare cu condensatie si prize reglabile de 105 MW (TA5, TA6);
- 1 turbogenerator cu contrapresiune de 50 MW (TA7) – exista, dar este in conservare, scos din licenta;
- 1 turbina cu gaze si cazan recuperator, avand puterea electrica de 26MWe si puterea termica de 36,1 MWt;
- 1 motor termic avand putere electrica de 1,03 MWe si putere termica de 1,255 MWt;
- 1 cazan de abur: debit abur 6 t/h; presiune de 8 bar si temperatura de 1750 C;
- 1 cazan de abur cu debit abur 6 t/h; presiune de 12bar si temperatura de 1750 C.

4 variante, puţine soluţii

Mai departe, studiul cuprinde patru variante pentru a asigura continuitatea sistemului după 15 mai 2022, când ar urma să expire actualul contract cu Veolia Energie. Pentru fiecare variantă este prezentată şi o analiză SWOT, care prezintă, pentru cititorii neobişnuiţi cu termenul, avantajele şi dezavantajele, oportunităţile şi ameninţările. Primele două opţiuni prezentate în studiu merg pe ideea înfiinţării unor operatori în subordinea administraţiei. Diferenţa este că în primul scenariu vor exista două servicii, respectiv cel pentru producţie şi transport în subordinea Consiliului Judeţean şi cel pentru distribuţie la Primăria Ploieşti, în timp ce al doilea scenariu presupune un serviciu comun, în urma asocierii celor două autorităţi publice. În ambele cazuri, autorii studiului notează că există un risc evident să apară "dificultăţi în asigurarea capitalului de lucru – achiziţia combustibilului şi salariile personalului". În linii mari, este acelaşi contraargument care era adus şi înainte de prelungirea de contract din 2019, într-o perioadă în care primarul de atunci al Ploieştiului, Adrian Dobre, insista pe varianta unui operator propriu. Potrivit unor oameni din domeniu, achiziţia de materie primă suficientă pentru a trece Ploieştiul cu bine printr-o iarnă ar presupune costuri şi garanţii foarte mari, aproape imposibil de acoperit din bugetele celor două instituţii publice. Pe această logică, primele două scenarii din strategia de termoficare devin cu greu fezabile. Pe lângă problema aportului de capital, autorii studiului mai vorbesc, tot la capitolul dedicat punctelor slabe, şi despre invetiţiile asumate de Consiliul Judeţean dar neefectuate, privind modernizarea unor arzătoare de la CET, dar şi despre faptul că "RASP nu are pregătirea necesară asigurării unei astfel de supravegheri. ROF RASP trebuie revizuit pentru asigurarea respectării criteriilor".

În schimb, ca puncte tari, merită amintit că Primăria şi Consiliul Judeţean ar avea un control foarte strict asupra operatorului propriu şi - cel mai important lucru - faptul că există o firmă de stat, care nu depinde de realizarea unui profit, ar putea permite practicarea unor tarife mai mici. Cea mai importantă oportunitate, în cele două scenarii, ar fi că operatorul/operatorii şi instituţiile proprietare ar avea un acces mult mai facil la finanţări externe pentru modernizarea sistemului. În schimb, în secţiunea dedicată ameninţărilor, analiştii vorbesc despre "posibile discuţii cu Consiliul Concurenţei privind delegarea directă şi existenţa unui poţential ajutor de stat cu posibil impact financiar", despre faptul că "nivelul de salarizare al personalului preluat s-ar putea să nu poată fi asigurat la nivelurile actuale, din cauza limitărilor aferente personalului bugetar" şi despre "potenţiale preţuri mai mari la achiziţia de combustibil / CO2 din cauza puterii limitate de negociere", ceea ce, practic, ar anula avantajul discutat anterior privind posibilitatea unui tarif mai mic.

Mai departe, a treia opţiune presupune un contract de concesiune conform Legii 100/2016. Practic, ar fi varianta care se aplică astăzi, proprietarii infrastructurii se asociază şi organizează o licitaţie pentru delegarea sistemului către un operator privat. Avantajele ar fi că Primăria şi Consiliul Judeţean "vor finanţa doar o parte din investiţii, având în principal rol de management/monitorizare", iar "Impactul asupra bugetelor locale este redus". Evident, şi aici vor exista dezavantaje, începând cu tariful şi cu nevoia de amortizare a investiţiilor: "Preţurile energiei termice vor fi mai mari pentru a putea asigura marja de profit a operatorului privat, precum şi rata de rentabilitate a acestuia la investiţiile facute; Este necesar capital de lucru şi operare propriu, până la semnarea contractului de delegare cu noul operator".

Documentaţia de atribuire nu e pregătită

Un alt lucru pe care îl notează consultanţii este că "Primăria Municipiului Ploieşti şi Consiliul Judeţean nu au documentaţia de atribuire pregatită şi sunt costuri asociate pregătirii documentaţiei de atribuire". Constatarea făcută odată cu această actualizare a studiului ar putea fi privită ca un avertisment, care vine cu un an înainte de expirarea actulului contract, în condiţiile în care pregătirea unei documentaţii de acest gen poate să dureze extrem de mult, la fel şi licitaţia pentru selecţia unui operator.

În fine, opţiunea cu numărul 4 presupune un contract de servicii sectoriale conform Legii 99/2016. "Contractul sectorial de servicii este contractul cu titlu oneros, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, încheiat în scris între unul sau mai mulţi operatori economici şi una sau mai multe entităţi contractante, care are ca obiect prestarea de servicii în scopul realizării activităţii lor principale în unul dintre domeniile definite de prezenta lege ca fiind relevante. Achiziţia se face cu titlu oneros, respectiv în schimbul unei contraprestaţii de catre autoritatea contractant", se explică în studiu. Punctele forte şi cele slabe ar fi cam aceleaşi ca la scenariul precedent, cu un singur dezavantaj în plus: "Finanţarea investiţiilor din sistem intră în sarcina PMP şi CJ".

La o analiză bazată pe 12 criterii, de la complexitatea schemei şi timpul necesar de implementare şi până la asigurarea capitalului de lucru, nivelul investiţiilor, accesul la finanţări externe şi costul materiei prime, varianta a treia a obţinut cel mai mare punctaj, iar prima opţiune, cea care presupunea două servicii separate, a strâns cele mai puţine puncte.

Image
Image
Image