felul în care tot mai mulți dintre noi plătim, economisim și investim și de care depinde, în bună măsură, modul în care economia românească își va valorifica potențialul, în condiții de siguranță și încredere. Este, în fapt, transformarea digitală a sistemului de plăți susținută și de progresul inteligenței artificiale.
Leonardo Badea, Prim-viceguvernator BNR: Noua provocare a finanțelor digitale, inovația și nevoia de menținere a încrederii în infrastructura de plăți

Evoluțiile din ultima perioadă întăresc ideea că ceea ce ieri era doar o inovație tehnologică importantă a devenit astăzi un factor care ne modelează prezentul și aduce provocări complexe pentru viitor. Este o transformare care se vede deja în felul în care tot mai mulți dintre noi plătim, economisim și investim și de care depinde, în bună măsură, modul în care economia românească își va valorifica potențialul, în condiții de siguranță și încredere. Este, în fapt, transformarea digitală a sistemului de plăți susținută și de progresul inteligenței artificiale.

Digitalizarea adaugă o nouă dependență, de un număr restrâns de furnizori de tehnologie, de la servicii cloud la soluții de custodie a cheilor criptografice. În acest context, reziliența unei instituții financiare depinde tot mai mult de soliditatea fiecărei verigi din lanțul ei de furnizori.

Se reconfirmă una dintre lecțiile importante pe care atât comunitatea financiară, cât și cea de securitate cibernetică le cunosc bine: riscul nu dispare, ci se transformă. Se mută în contracte, la noi tipuri de instituții, în detaliile noilor tehnologii, în sistemele criptografice. Fiecare dintre aceste puncte de legătură devine o posibilă suprafață de atac. De aceea, într-un mediu în care o tranzacție validată este, de regulă, ireversibilă, prevenția este o parte importantă a strategiei de apărare.

În acest demers, inteligența artificială poate deveni un aliat important. Ea poate ajuta la verificarea codului contractelor inteligente înainte ca acestea să fie puse în funcțiune, la monitorizarea în timp real a tranzacțiilor, pentru a semnala tiparele neobișnuite, și la prelucrarea documentației necesare. Procesul poate deveni astfel mai rapid și mai sigur - cu o condiție: ca algoritmii să fie, la rândul lor testați și supravegheați, pentru că aceleași capabilități stau și la îndemâna celor care caută vulnerabilități pentru a le exploata.

Această dublă utilizare a inteligenței artificiale devine tot mai relevantă pentru securitatea cibernetică. Modelele cele mai avansate pot identifica și exploata vulnerabilități cu o eficiență sporită, schimbând amploarea și natura riscurilor. Numărul vulnerabilităților software publicate la nivel global în primele trei trimestre ale anului 2026 a depășit deja totalul anului anterior. În peste 70% din cazuri, exploatarea lor a început aproape imediat după publicare, lăsând foarte puțin timp pentru remediere. Aceste evoluții au determinat Comitetul European pentru Risc Sistemic să emită, în iunie 2026, un avertisment privind riscurile cibernetice sistemice asociate acestor modele.

Toate aceste evoluții readuc în centrul atenției rolul banilor publici.

Banca centrală a Suediei, o țară în care rolul numerarului în plățile de zi cu zi s-a redus foarte mult în ultimii ani, a informat în octombrie Parlamentul că evoluțiile din piața plăților și contextul geopolitic readuc în discuție proiectul privind coroana suedeză digitală.

Riksbank nu s-a pronunțat asupra oportunității emiterii, dar a subliniat că pregătirile legislative durează ani și trebuie începute din timp. Argumentul invocat ține, în esență, de reziliența sistemului de plăți: într-o societate care apelează rar la numerar, plățile depind aproape în întregime de infrastructura digitală, iar capacitatea acesteia de a funcționa în orice împrejurare devine o componentă a securității naționale.

Aceeași logică se regăsește în proiectul euro digital. În iulie, Parlamentul European și-a adoptat mandatul de negociere, iar Banca Centrală Europeană a selectat 36 de furnizori de servicii de plată pentru un program  pilot de douăsprezece luni, care va începe în a doua jumătate a anului viitor. Eurosistemul urmărește să fie pregătit pentru o posibilă primă emisiune în 2029, condiționată de adoptarea cadrului legislativ. Funcționarea offline, complementaritatea cu numerarul și cu soluțiile private, precum și limitele de deținere, gândite astfel încât moneda digitală să completeze depozitele bancare, nu să le înlocuiască, țin de același principiu: o monedă publică digitală trebuie să fie, înainte de toate, sigură și rezilientă, nu doar ieftină și accesibilă.

Poziția Parlamentului European prevede ca băncile și furnizorii de servicii de plată din statele membre din afara zonei euro să poată distribui euro digital. Dacă prevederea se va regăsi în forma finală a regulamentului, subiectul va deveni unul concret și pentru piața din România. Avem, așadar, tot interesul să rămânem aproape de aceste dezbateri și să ne pregătim din timp.

Pregătirea privește însă și capacitatea sistemului financiar de a face față unor incidente cibernetice. Într-un context în care tensiunile geopolitice și progresul rapid al tehnologiei sporesc aceste amenințări, Banca Națională a României a derulat un exercițiu macroprudențial de testare la stres a instituțiilor de credit din perspectivă cibernetică, în colaborare cu Banca Centrală Europeană și cu alți parteneri strategici. Exercițiul a urmărit modul în care băncile își pot continua activitatea atunci când un incident cibernetic le afectează sistemele informatice principale. A fost evaluată și capacitatea lor de reacție în situația în care principalul canal de comunicare devine indisponibil, în timp ce pe rețelele sociale se răspândesc știri negative. Este o situație în care dificultățile operaționale pot deveni rapid o problemă de încredere.

Rezultatele arată că băncile participante dispun de planuri de continuitate a activității și de centre operaționale de securitate, ceea ce demonstrează atenția sporită acordată acestui risc. Dar nu este suficient. Exercițiul a evidențiat și faptul că un atac cibernetic poate amplifica semnificativ retragerile de depozite și poate genera deficite importante de lichiditate în sectorul bancar, dacă băncile și autoritățile nu iau măsuri suplimentare.

O altă constatare importantă privește dependența de furnizorii de tehnologie. Dacă un furnizor care susține funcții critice devine indisponibil, efectele se pot transmite rapid asupra operațiunilor băncilor și a serviciilor oferite clienților, mai ales atunci când înlocuirea lui este dificilă.

De aceea, pregătirea trebuie să acopere atât prevenirea și detectarea atacurilor, cât și reacția la un incident și restabilirea serviciilor afectate. Testarea periodică și supravegherea furnizorilor terți sunt esențiale în acest demers. Miza este limitarea efectelor asupra clienților, asupra sectorului bancar și, în cele din urmă, asupra economiei. Încrederea se construiește prin reguli clare, prin instituții credibile și prin sisteme pe care le protejăm împreună. Este, dacă vreți, o infrastructură care nu poate fi tokenizată. Cu cât infrastructura financiară devine mai rapidă și mai interconectată, cu atât reziliența și încrederea devin mai importante pentru stabilitatea financiară. Nu este suficient să măsurăm viteza inovației; trebuie să evaluăm și capacitatea instituțiilor de a administra riscurile pe care aceasta le generează.