În rubrica dedicată rememorării unor articole importante din arhiva noastră, „dezgropăm” astăzi o analiză despre siturile industriale contaminate din Prahova, publicată în ediţia tipărită din 26 martie 2014. Constatăm cu mâhnire că, la şapte ani de la acel avertisment, lucrurile s-au schimbat foarte puţin, aproape spre deloc, iar marile zone reziduale rămân neecologizate, dincolo de discuţiile despre infringement sau situri „orfane”. Iată ce scriam atunci:
Poluare cu vechime, reabilitare cu greutate
Siturile contaminate istoric așteaptă strategia verde
Problema siturilor contaminate istoric este una cu vechime, cum îi zice și numele, dar a căpătat nuanțe de actualitate abia acum câțiva ani, și asta sub presiunea legislației europene pentru că, la nivelul țării noastre, interesul pentru ecologizarea acestor zone a avut și are un preț prea mare pentru a fi manifestat. Lucrurile au început să se miște doar sub presiunea reglementărilor UE și au intrat, acum, într-o nouă perioadă de așteptare, în vederea adoptării unei strategii clare pentru gestionare siturilor rămase.
Cele mai recente date ale Agenției pentru Protecția Mediului Prahova arată că în judeţ, la acest moment, siturile contaminate istoric ocupă o suprafață de aproximativ 60 de hectare, cel mai extins aflându-se în proprietatea Primăriei Ploiești. Este vorba despre aproape jumătate din suprafața în discuție, adică 310.000 mp, însemnând rampa de deșeuri menajere Telejean, închisă, cel puțin oficial, încă din anul 2000, și aflată momentan în conservare, dar cu o activitate clandestină care cunoaște intensificări periodice. „În cazul Primăriei Ploieşti este vorba despre fosta rampă de gunoi, situată lângă Centura de Est a oraşului, dar şi despre un teren din apropiere, aflat tot pe Centură, lângă Lukoil. Sunt aproximativ trei hectare pe care încercăm să le ecologizăm. Pe 29 martie şi 9 aprilie sunt programate două acţiuni de împădurire aici, cu sprijinul clubului Rotary Ploieşti”, ne-a declarat viceprimarul municipiului Ploieşti, Iulian Teodorescu. De altfel, există planuri mai vechi şi pentru ecologizarea fostei rampe de gunoi, care a fost predată temporar Consiliului Judeţean, pentru includerea ei în master-planul judeţean de gestionare a deşeurilor, finanţat din bani de la Uniunea Europeană.
Practic nici la Ploiești, ca de altfel în niciuna din celelalte locații, așa cum am aflat de la APM Prahova, nu mișcă prea multe în sensul gestionării siturilor contaminate. Excepție face batalul de la Lacul Peștelui, cu o suprafață de 65.000 mp, reabilitat în perioada ianuarie 2011 - noiembrie 2013, fiind unul dintre cele cinci proiecte pilot și singurul din Prahova derulat prin Programul Operațional Sectorial de Mediu, din fonduri structurale, cu o valoare de 2,39 milioane de euro, din care 18% de la bugetul de stat și 2% din bugetul local. Exemplul este grăitor pentru a contura scenariul care privește soarta celorlalte situri rămase, ce-i drept, mai puțin de jumătate față de cele regăsite în inventarul din 2012, de exemplu, când în dreptul județului Prahova erau trecute 132 de hectare contaminate. Practic, a fost nevoie de eforturi susținute și de aproape doi ani pentru reabilitarea suprafeței din Câmpina, iar orice alt proiect se află, deocamdată, în stand-by, în așteptarea adoptării Strategiei și Planului național de acțiune pentru gestionarea siturilor contaminate din România, document aflat în discuție de luni bune, dar lansat în dezbatere publică abia în luna februarie și rămas încă la secțiunea „Proiecte” de pe site-ul Ministerului Mediului.
Potrivit acestuia, „urmare a desfăşurării activităţilor economice, atât istorice cât şi de dată recentă, în lipsa unui cadru legislativ adecvat de prevenirea poluării şi protecţie a solului şi subsolului, în România există un număr de 1.393 situri contaminate/potenţial contaminate, inventariate la momentul actual. (...) Scopul acestei strategii este acela de a trasa principiile în domeniul gestionării siturilor contaminate până în 2015, definit ca termen scurt; de rezolvare a problemei siturilor contaminate care necesită acţiune urgentă până în 2020, definit ca termen mediu, şi de finalizare a acţiunii până în 2050, definit ca termen lung. Acest document, după aprobare, va reprezenta punctul de pornire pentru viitoarele dezvoltări legislative, care prin prevederile lor trebuie să asigure că se pun în aplicare procesele de remediere durabilă a «sitului contaminat»”, arată documentul supus dezbaterii care menționează, pentru Prahova, 10 situri potențial contaminate, din aproape 1.200 la nivel național, și nouă situri contaminate din totalul de 210, raportat la situația lunii noiembrie 2013.
Inventarierea pare, însă, cea mai la îndemână componentă a strategiei, odată ce aceasta va fi adoptată. Riscurile sunt cele care amenință, însă, să pună bețe în roate. Documentul identifică, la acest moment, ca puncte slabe ale proiectului, lipsa de informații privind siturile incluse în inventarul național, aspecte privind prioritizarea acestora, lacunele legislative în privinţa metodologiei de inventariere, investigare, evaluare a riscurilor şi remediere a siturilor contaminate, precum şi pentru redezvoltarea siturilor remediate, lipsa unui mecanism de finanţare a lucrărilor de remediere, lipsa unor mecanisme de încurajare prin stimulente fiscale a acelor operatori / dezvoltatori care doresc remedierea siturilor contaminate, lipsa cadrului instituțional adecvat și a personalului calificat. Chiar în ceea ce privește receptivitatea factorilor responsabili apar probleme. Așa cum arată documentul de prezentare a Inventarului național al siturilor posibil contaminate, întocmit de Agenția Națională pentru Protecția Mediului, în Regiunea Sud-Muntenia- Pitești, din care face parte și județul Prahova, pentru cele aproape 1.300 de chestionare trimise în teritoriu în acest scop au transmis răspunsuri doar 487 de operatori economici și 46 de autorități publice locale, mai puțin de 15% din cele cărora li s-au solicitat informații.
Cele mai recente estimări arată că, la nivel național, ar fi nevoie de aproape 7,2 miliarde de euro pentru evaluarea de risc și remediere în cazul siturilor potențial contaminate și încă 1,246 de miliarde de euro pentru siturile contaminate, raportat la media costurilor din țările membre UE.
Lista siturilor contaminate istoric, aflate în evidența APM Prahova
Denumirea sitului Proprietar Suprafața sitului
Rampa de deșeuri menajere Teleajen Primăria Ploiești 310.000 mp
Batale de gudorn acid Vega-cu 14 celule SC Rompetrol Rafinăria Vega SA Ploiești 83.800 mp
Batal Lacul Peștelui Câmpina SC Rafinăria Steaua Română Câmpina 65.000 mp
Depozit de cenușă de pirită SC Mega Company SRL București 65.000 mp
Batal de gudroane acide Bucea SC Rafinăria Steaua Română Câmpina 60.000 mp
Batal de gudroane acide Turnătorie SC Rafinăria Steaua Română Câmpina 33.000 mp
Batal de fosfogips SC VIR Company SA București 29.000 mp
Batal de reziduuri petroliere Astra persoană privată 26.000 mp
Batal reziduuri petroliere-zona Vega Ploiești Direcția Silvică Prahova 25.000 mp
Batal slam Sonda 6002 SC PETROM SA Ploiești 9.034 mp
Parc 1 Surani SC PETROM SA Ploiești 980 mp
Batal depozitare șlam 3 Tritter Boldești SC PETROM SA Ploiești 800 mp
Batal depozitare șlam Central I Boldești SC PETROM SA Ploiești (2013) 750 mp
Batal depozitare șlam Parc 710 Boldești SC PETROM SA Ploiești 700 mp
Batal depozitare șlam Central II Boldești SC PETROM SA Ploiești 390 mp
(Articol semnat de Ioana Rădulescu şi Alex Călinoiu şi publicat în ediţia tipărită din 26 martie 2014)
