Despre formule nemuritoare în arta povestirii, de la „Pe vremea mea…” la “Uitaţi ce mi s-a întâmplat…”, într-un articol semnat de povestitoarea internaţională Giorgiana Popan.
Copil fiind, ascultam cu urechile ciulite despre oameni și locuri din alte vremuri. Șezători, război, rege, colectivizare, primul televizor din sat…
Lucruri care mie mi se păreau povești, dar pe care bunicii mei le-au trăit aievea și pe care uneori le povesteau cu lacrimi în colțul ochiului.
Atunci când povestești ceva ce ți s-a întâmplat, pui și o fărâmă din tine în ceea ce spui. Iar asta aduce poveștii tale emoție, autenticitate și credibilitate.
(VIDEO) Geoparcul UNESCO Ţinutul Buzăului lansează mini-documentarul „Vulcanii se cutremură”
Dacă dorești să folosești arta povestirii la clasă, chiar și când predai matematică sau subiecte mai concrete, poți folosi cu succes detalii personale prin care să atragi atenția, să oferi credibilitate și mai ales să sensibilizezi.
Citeşte continuarea articolului aici.
